"Atunci când omul, blestemat de Dumnezeu, a ieșit pe poarta Raiului, o singură vietate l-a însoțit în singurătatea pământului, câinele, lipindu-se cu înduioșare și supunere de el. Și legați au rămas amândoi pe vecie.”
Cam asa spunea Nichifor Crainic in Memoriile sale, in timp ce pribegea în Țara Moților, ascunzându-se de armatele sovietice ale celui de-al doilea Razboi Mondial. Nu fac aici o pledoarie pro „canine” si anti „homo sapiens”, insa nici pro in amandoua cazurile nu sunt, dar nici anti. Explicața e simplă și sunt convinsă că 90% sunteți de acord cu mine. Dacă vă gândiți un pic, vă dați seama de ce a spus Crainic ceea ce a spus și de ce sunt și eu de acord cu el.
Nu voi da explicația. Așadar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu