De ce mor animalele? De ce moare omul? De ce moare DELFINUL. (?)
Cam câte zeci de mii de ani ne-ar mai trebui până să ajungem nobili, curați, nevinovați, intelegenți precum ei, delfinii?
Cam câți ani i-ar trebui omului să se învețe să trăiască în pace și liniștit? Mai este posibil așa ceva? Prea multe întrebări. NU cred că știe cineva răspunsul nici măcar la una dintre ele.
Las imaginile să vorbească și pe cine vrea să comenteze.
Pentru mai multe detalii, accesează http://bejeus-bloguri.blogspot.com/2010/04/masacrul-delfinilor-calderon-din.html
PACAT! MARE PĂCAT! Așadar :(
luni, 7 iunie 2010
sâmbătă, 5 iunie 2010
Sus pe varfu' Gainii
Parcă prea bun să nu fie pus pe blog.
Deși mai este aproape o lună și jumătate până la Târgul de fete de pe Muntele Găina (în sâmbăta cea mai apropiată zilei de 20 iulie), nu pot să nu scriu despre acest eveniment cu tradiție al moților.
Este momentul în care tulnicăresele din Avram Iancu dau chemarea prin răsunetul tulnicelor, meșterii lemnari (de butoaie și alte obiecte din lemn) vin în vârful muntelui, la târg pentru a face negoț; este ziua în care fiii de moț își aleg viitoarea nevastă din rândurile fetelor venite în vârf de munte pentru a fi văzute și alese de feciori. Este ziua când moții ies din liniștea și sobrietatea lor epocală, din normal, pentru a arăta lumii că urmașii lui Iancu țin la țară și la neam și nu îi lasă tradițiile să piară.
Supraviețuitori ai unor foarte aspre condiții de viață, moții sunt renumiți, în afară de cei mai mari eroi, Iancu, Horia, Cloșca și Crișan, sunt renumiți și pentru instrumentele muzicale făcute din lemn de brad, tulnice, dar și pentru metodele ingenioase de prelucrare a lemnului.
Aceștia sunt singurii locuitori ai României care trăiesc permanent în sate împrăștiate, la peste 1.400 de metri altitudine (acele cătune), dar mai ales sunt singurii locuitori ai meleagurilor românești mai blonzi decât restul conaționalilor. Culoarea blondă a părului și ochii albaștri sunt puse de specialiști pe seama a diferite ipoteze: sunt urmași ai celților, descendenți ai slavilor sau ai triburilor germanice.
De-a lungul veacurilor, pădurea le-a dat lemnul, vitele laptele, iar oile lâna necesară unui trai modest, dar exemplar. Uniți în port și în simțiri, s-au lăsat cel mai puțin împinși la o parte din calea cotropitorilor și au rămas în continuare solidari pentru țară și credință.
Moții sunt acei oameni înalți ca brazii, cu privirea senină ca cerul albastru, părul galben ca soarele, cu o mână de urs și neclintiți asemeni munților care i-au protejat toată istoria.
Fiică de moț sunt si eu și mă mândresc cu asta.
Deși mai este aproape o lună și jumătate până la Târgul de fete de pe Muntele Găina (în sâmbăta cea mai apropiată zilei de 20 iulie), nu pot să nu scriu despre acest eveniment cu tradiție al moților.
Este momentul în care tulnicăresele din Avram Iancu dau chemarea prin răsunetul tulnicelor, meșterii lemnari (de butoaie și alte obiecte din lemn) vin în vârful muntelui, la târg pentru a face negoț; este ziua în care fiii de moț își aleg viitoarea nevastă din rândurile fetelor venite în vârf de munte pentru a fi văzute și alese de feciori. Este ziua când moții ies din liniștea și sobrietatea lor epocală, din normal, pentru a arăta lumii că urmașii lui Iancu țin la țară și la neam și nu îi lasă tradițiile să piară.
Supraviețuitori ai unor foarte aspre condiții de viață, moții sunt renumiți, în afară de cei mai mari eroi, Iancu, Horia, Cloșca și Crișan, sunt renumiți și pentru instrumentele muzicale făcute din lemn de brad, tulnice, dar și pentru metodele ingenioase de prelucrare a lemnului.
Aceștia sunt singurii locuitori ai României care trăiesc permanent în sate împrăștiate, la peste 1.400 de metri altitudine (acele cătune), dar mai ales sunt singurii locuitori ai meleagurilor românești mai blonzi decât restul conaționalilor. Culoarea blondă a părului și ochii albaștri sunt puse de specialiști pe seama a diferite ipoteze: sunt urmași ai celților, descendenți ai slavilor sau ai triburilor germanice.
De-a lungul veacurilor, pădurea le-a dat lemnul, vitele laptele, iar oile lâna necesară unui trai modest, dar exemplar. Uniți în port și în simțiri, s-au lăsat cel mai puțin împinși la o parte din calea cotropitorilor și au rămas în continuare solidari pentru țară și credință.
Moții sunt acei oameni înalți ca brazii, cu privirea senină ca cerul albastru, părul galben ca soarele, cu o mână de urs și neclintiți asemeni munților care i-au protejat toată istoria.
Fiică de moț sunt si eu și mă mândresc cu asta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)